Duel

Toată judecata se întemeiază pe faptul că cei trei îşi cunoşteau reciproc calităţile de ochitori. În cazul când sorţii ar fi decis ca primul să tragă marchizul, ar fi fost doi supravieţuitori şi nu unul! Şi iată de ce:

Ştiindu-se ochitor mediocru şi cunoscând reputaţia celorlalţi doi ca ochitori desăvârşiţi, marchizul ar fi tras în aer. Altfel, în cazul în care l-ar fi nimerit pe conte sau pe viconte, glonţul celui rămas în viaţă ar fi fost destinat marchizului şi l-ar fi ucis. Trăgând în aer însă, ar fi scăpat cu viaţă. Indiferent cine urma la rând, să zicem de exemplu contele, acesta ar fi tras asupra vicontelui, doborându-l. În nici un caz el n-ar fi tras asupra marchizului, deoarece acesta căzând, vicontele, singurul care nu-şi consumase cartuşul, l-ar fi împuşcat pe conte.

Aşadar, în alternativa că sorţii ar fi hotărât ca primul cartuş să-l tragă marchizul rămâneau doi supravieţuitori. Deoarece a supravieţuit doar unul singur, înseamnă că primul care a tras a fost contele sau vicontele. Dacă a tras, de exemplu, contele, el l-a ochit pe viconte; în nici un caz n-ar fi tras asupra marchizului, pentru că, doborându-l, s-ar fi expus sigur pieirii; urma la tras vicontele, care - după cum s-a precizat - era un trăgător desăvârşit. Al doilea foc a fost tras de marchiz, care a izbutit să-şi lovească totuşi adversarul, cu toate că era un ţintaş mediocru. Prin urmare cel rămas în viaţă a fost marchizul.

180px-Un_duel_ciudat.png
Unless otherwise stated, the content of this page is licensed under Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License